Dorombor: un vin torcător care nu-i chiar sec

Când citeşti nem száraz (mot-a-mot “nu-i sec”) pe o etichetă de vin unguresc, parcă te aştepţi la ceva off-dry, adică nu chiar sec, ci demisec. Dar cum totul e la mişto cu eticheta asta, aşa e şi indicaţia nem száraz. De fapt e de-a dreptul demidulce.

Dar pentru că ambalajul e mai interesant decât vinul, am să mai insist pe marginea lui. Prima întrebare e ce-i cu mâţa (macska, hehe)? Habar n-am, dar ştiu că are treabă cu numele de Dorombor, care e un joc de cuvinte – dorombol însemnând “care toarce”, iar bor însemnând vin, prin urmare, “vin torcător”, aşa cum e tradus pe contraetichetă. Şi mai ciudat e că doromb în maghiară mai înseamnă şi drâmbă, deci mai poate fi înţeles şi ca vin-drâmbă. Psychedelic stuff, I tell you! Continue reading

Trei Feteşti Negre

Trei Feteşti Negre. Anul ăsta vreau să beau cât mai multe vinuri din soiul ăsta. Că-mi plac. Şi că am eu ceva cu soiul ăsta. E neaoş. Şi vreau să-l înţeleg. Şi pentru că cred că dacă România nu ar sta la pământ cu marketingul şi brandul de ţară, soiul ăsta ar figura printre “soiurile nobile” ale lumii, adică ar fi considerat un soi internaţional.

Aşadar, primul este o Fetească Neagră recolta 2013 din gama Castel Huniade de la Recaş. Un vin tânăr, roşu-violet, uşor transparent. Arome vinoase de fructe roşii şi negre coapte, greu de identificat. Un nas dulceag dar care-n acelaşi timp are o anume sălbăticie tipică vinului foarte tânăr, ba chiar vinului rustic. Dacă eşti atent, poţi identifica inclusiv izuri de fructe confiate, muşcată/ierburi şi rom. Bizar, dar nu neplăcut. Totuşi, spre surpriza mea, aciditatea e măricică, care se înţelege tare bine cu senzaţiile dulci şi taninii tineri care-ţi uscă gura pe final. Parcă pe limbă vinul e mai fresh, cu arome de pieliţe de struguri şi coacăze negre, prune semicoapte şi fructe de pădure tot aşa, nu foarte coapte. Interesant contrast, dar poate se mai aşează cu timpul.

Oricum, a mers de minune cu nişte tagliatelle con ragu’ alla bolognese, tăindu-le grăsimea şi tona de umami. Nu-i o afacere prea rea la 15 lei. 81+ puncte.

***

Da, 3 hectares scrie :))Al doilea vin este o Fetească Neagră 3 Hectare 2012 Murfatlar cu 13.5% alcool, vinificată în sec, DOC-CMD Murfatlar. Ne întâmpină cu o culoare care-i trădează tinereţea, un roşu-rubiniu violet, uşor transparent (se vede fundul paharului). Nasul iniţial e dominat de o notă de grăjduleţ, curăţel ce-i drept, ceea ce-i dă o notă rustică. Dar am ştiut că o să ne povestească mai multe după câteva rotiri în pahar. Apar fructele roşii şi negre (cireşe, coacăze negre, afine). Mi s-a părut cumva atipic.

De abia când sorbi din el îşi arată calităţile adevărate – o structură exemplară, cu tanini bine înfipţi, uscaţi, dar nu agresivi, pentru că sunt ajutaţi de o aciditate excelentă. Foarte bună şi concentraţia – nu m-aş fi aşteptat judecând după culoare. După o vreme, şi servit lângă o mâncare ungurească, a apărut şi mult aşteptata prună! E clar că am fost noi prea nerăbdători – s-ar fi pretat o decantare de 30 de minute…

Am bănuiala că are şi ceva Cabernet în el. Oricum, toţi (câţiva prieteni iubitori de vin împreună cu mine) am fost plăcut impresionaţi de structura şi corpul său – mai ales că nu dădea semne de baricare, cel puţin nu una intruzivă. Vreo 20 de lei cred. 83-84 puncte

***

Ultima Fetească e de la Budureasca, recolta 2012, demisec de 14%. Ouch! Eticheta albă, de retail. Ce mi s-a părut şi mai curios e inscripţia DOC-CT. Cules târziu? WTF? Bine că nu e CIB – cules la înnobilarea boabelor!

OK, datele de mai sus anunţă un vin greu. Şi aşa a şi fost: culoare închisă, concentrată, cu reflexii roşii-vişinii. Nasul în schimb începe mai ciudat, cu note ierbale, ca mai apoi, după o scurtă aerisire în pahar, să etaleze note fructate din zona fructelor roşii şi negre – vişină coaptă / din vişinată, mure, coacăze negre. Miroase “dulce”! Gustul e foarte dens, destul de dulceag, însă nu e nici pe departe ceva prostioară supracoaptă, flabby. Da, se simte restul de zahăr, dar aciditatea îşi face binişor meseria, iar taninii moi, dar prezenţi acolo, îl fac băubil.

Nu e un vin pe care l-aş bea cu sticla, de fapt toţi am preferat vinul de la Murfatlar, că era mai cu zvâc. Cel de la Budureasca păcătuieşte la capitolul echilibru – prea mult zahăr, prea mult alcool. Mă întreb ce se întâmpla de-l culegeau la maturitate deplină şi nu târziu? 81 puncte pentru concentraţia extraordinară a fructului. 18 lei, parcă.

Status

Signum Syrah + Merlot 2012, Aurelia Vişinescu

Signum Syrah+Merlot Aurelia VisinescuVă spun din capul locului că acest cupaj de Syrah şi Merlot din regiunea Dealurile Munteniei (IG? DOC?) nu e un vin cu tone de fruct şi valuri de ciocolată, aşa cum v-aţi aştepta de la Aurelia Vişinescu. Dimpotrivă!

Culoarea lui e aşa cum ne-am aştepta, roşu rubiniu dens, cu margini subţiri, violete. Nasul aduce un amalgam de fructe roşii şi negre de pădure, ciocolată, vanilie şi rom (ok, poate că alcoolul se simte cam tare).

Gustul echilibrează perfect senzaţiile dulci, aciditatea şi taninii. Începe dulceag ca mai apoi să vină aciditatea puternic şi taninii amărui să-ţi cam usuce gura. Ciudat că se simte alcoolul pe gât, deşi e vorba de doar 13%, iar corpul vinului nu e subţire. Postgust mediu, intens. M-aş aventura să spun că vinul ăsta e oleacă prea tânăr. Continue reading

Terapia Gold, bere nefiltrată de la Clinica de Bere

Trebuie să recunosc că şi berea-mi place! Uneori mai mult ca vinul – depinde de circumstanţe. Bine, nu vorbesc de Ciuc, Ursus & co., deşi iar, depinde de circumstanţe…

Aci am plăcerea să vă prezint una dintre cele mai bune beri româneşti – Terapia Gold, produsă de Clinica de Bere, o microberărie din Timişoara. O bere uşurică, nepasteurizată şi nefiltrată care stă în frigider cam 4 luni atâta timp cât nu trece de 6 grade celsius.

Dar ia să vedem cum se prezintă organoleptic:

Turnată în pahar dezvăluie un galben pai cu inflexiuni aurii, destul de tulbure. Spumă compactă, nu foarte înaltă, dar “rezistentă”.

Continue reading

Un vin verde, de vară – Zinfandel Caloian 2013

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar mie vara-mi place să beau vinuri albe şi roze acide, crocante. La orice oră prefer un vin uşor, acrişor şi “verde” unuia greu, dulceag sau supracopt.

Deci cum e cu acest vin verde? Să nu se înţeleagă cumva că mă refer la culoare, deşi multe vinuri albe au reflexii verzui când sunt tinere. Mă refer la un stil de vin alb care se caracterizează prin corp uşor, prospeţime, aciditate mare şi uneori arome verzi, ierbale. În lume există o serie de soiuri de struguri potrivite atunci când vine vorba de obţinerea de vin verde, printre care Zghihară de Huşi, Grüner Veltliner, Sauvignon Blanc, Fetească Albă, Crâmpoşie, Verdejo, Vinho Verde sau Verdicchio. Interesant de observat câte dintre ele au numele derivat de la cuvântul verde!

Continue reading

Status

Un vin sobru: Château Laforêt 2011 Bordeaux Supérieur

Despre varianta din 2009 a acestui vin a scris şi Ciprian. De la el a şterpelit şi poza. Merită să citiţi şi postarea lui.

Lângă pizza pe care tocmai am scos-o din cuptor ar merge numai bine un vin roşu mai uşurel, mi-am zis. Un Bordeaux de 12.5% alcool din Merlot, Cabernet Sauvignon şi Cabernet Franc? E perfect – că altul n-am oricum!

Ei bine, încă din momentul în care l-am turnat în pahar am ştiut că nu va fi uşor deloc. Nivelul moderat de alcool înscris pe etichetă m-a păcălit. Un roşu foarte închis, opac. Îl duc la nas? Se simte doar cacao, nişte adieri slabe de fructe negre de pădure (indescifrabil de care) şi pământ. Gust oarecum plat, cu tanini uscaţi. Învârt eu ce-nvârt din pahar până mă plictisesc. E clar, ăsta se deschide greu.

Continue reading

Impresii de la Vinvest 2014 – partea a II-a

A doua parte a cronicii târgului Vinvest Timişoara 2014 vine târziu, dar fiind un post rezervat mai mult unor păreri critice la adresa organizării târgului, cu siguranţă poate fi util pentru ediţia următoare – dacă vreun organizator îl va citi, desigur.

Dar voi începe prin a trece în revistă expozanţii care nu au “încăput” în primul articol.

Astfel, am făcut un scurt popas pe la Budureasca. Din păcate standul lor a fost destul de nepregătit, cu prea puţine vinuri la degustare şi prea calde (mă rog, problema e mai mult la organizare decât la cramă). Am văzut doar vinul Origini Oro Manisa 2012 cu gândul că voi reveni pentru a mai vedea ceva, însă ulterior am ajuns prea târziu. Vinul degustat s-a prezentat foarte bine, fiind un cupaj curios – Tămâioasă Românească + Chardonnay – foarte aromat şi corpolent. Sper ca cu altă ocazie să văd mai multe vinuri noi din portofoliul acestui producător.

La scurt timp am zburat spre standul unui importator de vinuri italieneşti, ImexWines. O surpriză plăcută, cu multe vinuri interesante la preţuri accesibile. Mi-a plăcut mult prosecco-ul Rive di Colbertaldo Brut 2012 din regiunea Valdobbiadene, Pinot Rosa de la Cantine Maschio (un rose frizzante din Pinot Noir şi Pinot Blanc), un Cabernet Sauvignon Gădum de la Soraighe (foarte tipic), un Rosso Veronese Ireos, tot de la Soraighe (un blend complicat din Corvina, Rondinella, Molinara, Cabernet Sauvignon, Pinot Nero cu un nas fantastic şi o concentraţie extraordinară a fructului la doar 30 de lei). Una peste alta, o impresie bună de la un jucător nou pe piaţa importatorilor.

De la standul ImexWines

De la standul ImexWines

Încă una de la ImexWines

Nu puteam să nu trec pe la standul Domeniilor Anastasia, unde am găsit aceleaşi vinuri serioase, făcute într-un stil mai puţin comercial. Şi când spun aceleaşi, nu sunt departe de adevăr, deoarece din 5 vinuri produse de această mică cramă din Dealu Mare, pe 3 le mai văzusem. Fiind o zonă “de roşii”, nu e de mirare că roşiile mi-au plăcut cel mai mult – un Merlot din 2009 şi un Cabernet Sauvignon din 2011 – ambele foarte interesante, old world, colţuroase, dar care se deschid dacă ai răbdare.

În imagine se văd Cabernetul şi Merlotul de la Domeniile Anastasia

În imagine se văd Cabernetul şi Merlotul de la Domeniile Anastasia

Continue reading