Despre cum să NU devii un blogger-lichea

Vei spune că tu nu ai fost niciodată o lichea şi nici nu vei ajunge vreodată. “Lichea” e poate un termen prea dur… În fine, dacă eşti blogger începător, aşa cum sunt şi eu, să devii o lichea nu e mare lucru. Oricui i se poate întâmpla, tentaţiile-s mari… Îţi explic imediat care-i treaba cu lichelismul, numai puţintică răbdare…

Dacă eşti un blogger începător sau cu ceva experienţă dar ai anumite pretenţii de la tine, n-ai ce căuta cu comentarii pe blogurile mari şi tari. Ce înţeleg prin bloguri mari şi tari? Păi e vorba de acele bloguri care sunt mari că au trafic mult şi tari că autorul face parte din “elita blogosferei româneşti”. Sunt puţine de-astea în România, de le numeri pe degete… Ştii la ce mă refer?

Dar ce e rău în a comenta pe blogurile astea? Evident, rişti să devii sau să fii considerat o lichea. Ia să vedem de ce. Să ne gândim cine comentează pe acolo:

În primul rând sunt cei care îşi aruncă câte-o părere anonim sau nu. Ăştia sunt comentatorii care-şi dau cu părerea fără să contribuie în vreun fel la conţinutul articolului, vânând atenţie. Nu ai vrea să fi confundat cu vreunul de-ăsta, nu?

În al doilea rând, sunt ăia care aprobă mereu şi-l flatează pe autor sperând că vor intra în graţiile lui. Adică lingăii. Ce se întâmplă? Chiar dacă vei simţi nevoia sinceră de a felicita articolul sau autorul, dacă o vei face, lumea va crede că eşti şi tu un lingău. Iar autorului i se fâlfâie oricum. Aşa-i că nu-ţi convine?

În al treilea rând, sunt ăia care se străduiesc să comenteze cât mai inteligent, să vină cu informaţii noi, cu răspunsuri, să-l contrazică pe autor dacă e cazul, să ceară păreri legate de vreun articol pe o temă apropiată şi aşa mai departe în speranţa că va fi apreciat şi-şi va câştiga nişte vizite prin referral. Numai că ăştia-s consideraţi mult prea mici ca să se ridice la nivelul marilor autori. Vor fi detestaţi pentru interesul lor (sincer dar) corupt de dorinţa de a-şi câştiga trafic, pentru comentariile în care nu aprobă întotdeauna, pentru sfaturile sau criticile lor şi în general pentru orice manifestare pe respectivul blog. Nu prea e de dorit să te afli în astfel de situaţii. Vei arăta penibil comentând de unul singur şi nu e exclus ca autorul să te acuze de spam, băgare în seamă, lichelism.

În al patrulea rând sunt cei care îl contrează dur pe marele blogger. Aceştia ajung în coşul de gunoi sau sunt luaţi la 11 metri, live. Foarte nasoală situaţie. N-ai ce căuta acolo.

Tipuri de comentatori de bloguri mari şi tari ar mai fi, printre care anonimi care fac comentarii foarte inteligente fără să caute să obţină trafic, dar pe ăştia nu mai are rost să-i amintesc că-s tare puţini.

Ideea de bază e că nu câştigi mare lucru ca blogger începător comentând pe astfel de site-uri. Decât câteva vizite. Dar şi alea cu riscul de a părea lingău sau lichea. Ca dovadă, majoritatea bloggerilor serioşi şi a cititorilor educaţi evită astfel de interacţiuni. Inclusiv ceilalţi bloggeri mari şi tari, care în situaţia teoretică în care ar comenta, ar risca să nu aibă dreptate, şi se ştie că bloggerul mare şi tare are mereu dreptate… Vezi unde e paradoxul? Tu nu vei fi tratat niciodată ca egalul lor. Aşa că mai bine cu 100 de vizite chinuite…

Gata cu divagaţiile “web 1.8″. Probabil te întrebi ce m-a apucat. Ei bine, mărturisesc că şi eu sunt “căzut în păcatul” ăsta, de a comenta unde nu trebuie. Sperând că voi fi şi eu auzit şi citit – practic, cazul trei. Însă am dat tare cu capul şi am avut o mică revelaţie: par o lichea, mă simt ca o lichea, deci sunt o lichea. Simt nevoia de a schimba ceva.

Tu?

Disclaimer: nu toate blogurile cu trafic mare fac parte din categoria descrisă mai sus. Cei de la mine din blogroll sunt un exemplu în acest sens.

Etichete: blogger-lichea, bloggeri, lichele, sfaturi