Sauvignon Blanc Cotul Dunării 2013 – InterVitt

Sauvignon Blanc Cotul Dunarii - InterVitt ZimniceaN-am urmărit îndeaproape tot ce se întâmplă în oeno-blogosfera românească, dar de vinurile acestui producător nu ştiu să fi citit ceva. Am mai băut un Cabernet Sauvignon decent de la ei acum ceva timp, dar nu am luat notiţe atunci, aşa că… trebuie reîncercat!

De data asta am să vă vorbesc de Sauvignonul lor. De ce am ales pe vremea asta spurcată un vin alb? Oboseala. Şi curiozitatea. Şi doar 12,5% alcool. Să-l disecăm, aşa, “high-level”:

Culoare pală, gălbui-verzui. Miros de mere verzi, piersici şi citrice (tot tacâmul, de la lămâie la pomelo) şi o tragică notă minerală. Ba poate şi nişte fagure de miere. Dulce, sărat, acrişor. Nice! În gură se simte proaspăt, cu un corp mediu potrivit, cu senzaţii amestecate – dulci, acrişoare, sărate – şi un final mediu+ extrem de fresh şi mineral-vegetal. Continuarea

Sauvignon Blanc Château Pietro – Domeniile Franco-Române

Image credits: Ciprian Hareţ

Image credits: Ciprian Hareţ

După o zi de-aia corporatistă, cu stat peste program, pizza mâncată deasupra tastaturii şi Skype call-uri în ceas de seară, simţeam nevoia să sorb ceva uşor. Neapărat un alb. Fresh, sau în orice caz foarte băubil.

Mi-am adus aminte că am în dulap un Sauvignon Blanc ieftin în legătură cu care relatările lui Ciprian şi George m-au făcut tare curios. Aşadar, un Sauvignon Blanc la 12 lei, sec, produs în Dealu Mare de Domeniile Franco-Române.

Ce am găsit în sticlă? Lucruri oarecum neaşteptate, dar bune. Culoarea e regulamentară, pală, cu inflexiuni ca de alamă, însă nasul şi gustul e neaşteptat de copt şi de onctuos. Continuarea

Două boabe de la Crama Frâncu

Pinot Noir Rose Bob cu Bob 2013 - Crama FrancuMie-mi plac ăştia de la Crama Frâncu. Fac ei ce fac şi scot vinuri curate şi tipice indiferent de preţul lor.

Aici avem un Pinot Noir vinificat în rose şi un Sauvignon Blanc, ambele din gama Bob cu Bob. Ia să le vedem:

Pinot Noir Rose Bob cu Bob 2013 – sec

Culoarea e cea la care te-ai aştepta – foaie de ceapă cu reflexe roz strălucitor. Nas simplu, uşor rustic, cu note de fructe roşii, citrice, dar şi ceva ce aminteşte a fruct zaharisit. Fără iaurturi şi fără căpşuni îmbătătoare. Mai degrabă merişoare, grapefruit şi ceva frăguţe. Nice.

Gustul în schimb e neaşteptat de intens, cu un corp gros care explodează după înghiţire într-o senzaţie dulceag-acrişoară puternică, cu o tentă amărui pe final. Post gust mediu, dar super intens; e cam greu să nu faci o grimasă, mai ales dacă nu mori de cald şi nu cauţi ceva “răcoricios”. Alcoolul e oleacă sesizabil – 13%. Continuarea

Fetească Albă 2013 Prahova Valley Reserve – Halewood

Joi seara. Oboseală. O săptămână grea stă să se încheie şi nu mai am răbdare să vină weekendul. O sticlă de vin. Ce să fie? Supermarketul din zonă. Un vin obişnuit, de consum curent. Pe ce-mi pică ochii? Pe o Fetească Albă din 2013 de la Cramele Halewood, gama Prahova Valley Reserve (oh, doamne).

Un vin cu IG Terasele Dunării, demisec, de 12.5% alcool.

Un miros ciudat de intens, fructat floral, cu note clare de piersici româneşti, miere zaharisită, flori albe, prune galbene, gutui din compot, flori de busuioc uscate. Ciudat, nu?

Culoarea ne poate explica ce e cu aromele astea intense: e galbenă cu inflexiuni aurii, ceea ce indică nu o oxidare, că nu e nici vorbă de aşa ceva, ci o macerare mai lungă pe pieliţe – mai lungă în sensul că nu 2 ore, ci 8 ore să zicem. Acuma aflu de pe site-ul producătorului că vinul a fost macerat timp de 8-10 zile. WTF? În orice caz, nu merge băut de la frigider, ci pe la vreo 10 grade.

Gust destul de solid, care începe echilibrat şi uşor apos ca în a doua parte a evoluţiei să prindă muşchi pe fondul unor senzaţii dulci-amărui ca de miere polifloră cu gutuie proaspete şi din compot. Posgust mediu-scurt. Da, e demisec, şi e demisec pe bune, simţi mierea. Dar în acelaşi timp, se termină mereu sec şi mai vrei o gură. Aciditatea e mai jos decât îmi place, dar noroc cu gustul migdalat de la final.

Astringenţa uşoară de pe final susţine ideea mea că mustul a stat pe cojbiţe un timp mai îndelungat, o practică neobişnuită pentru soiurile albe neutrale, cum este Feteasca Albă. Maceraţia peliculară îndelungată în cazul strugurilor de vin alb se face de obicei în cazul soiurilor aromatice – Tămâioasă, Muscat, Traminer, Riesling de Rin etc. – pentru a scoate aromele din pieliţe. Mai sunt şi excepţii – Pinot Gris-ul dacă este macerat pentru 1-2 zile dă un vin rose, nu alb…

Revenind, 83p pentru originalitate. Foarte ciudat şi băubil în acelaşi timp, chit că prefer vinurile mai fresh, chiar verzi. Dar oricum, 83 de puncte la 15 lei? Eu zic că mere lângă o tartă de mere sau singur într-o seară de joi.

Lugana DOC 2012 – Bulgarini

Nu sunt sigur care e scopul final în a scrie despre un vin cumpărat de dincolo şi care foarte probabil se găseşte greu la noi.

Mda, Google search, şi iată că l-am găsit pe Marvin - chit că out of stock. Gata, m-am liniştit, se importă, deci review-ul meu nu va fi complet fără ecou!

Vinul e produs în Pozzolengo, provincia Brescia, Lombardia, de Azienda Agricola Bulgarini. Bun. Vinurile din nordul Italiei au de multe ori un raport calitate-preţ foarte bun.

Avem de-a face aparent cu un soi obscur, unul din sutele de soiuri italieneşti despre care n-am auzit niciodată: Turbiana. Continuarea

Degustare de Braxa: berea artizanală orădeană

BraxaUn argentinian şi un român fac India Pale Ale la Oradea. Pare a fi începutul unui banc, şi totuşi, nu e. E pe bune. Sub denumirea de Braxa, băieţii chiar fac IPA, dar şi alte stiluri “exotice”, cum ar fi witbier, pale ale, stout sau barley wine. Şi le iese, vă spun! Sunt beri puternice, extractive, cu mult hamei şi cu un echilibru incredibil uneori.

Pentru a-şi prezenta creaţiile (asortimentul lor se schimbă după anotimp), cei de la Braxa organizează periodic diverse degustări. Degustarea despre care vă relatez aici a avut loc la Moszkva Cafe. În cadrul ei am avut ocazia să degust un witbier, 3 feluri de IPA, un pale ale şi un stout. Să le iau pe rând: Continuarea

Dorombor: un vin torcător care nu-i chiar sec

Când citeşti nem száraz (mot-a-mot “nu-i sec”) pe o etichetă de vin unguresc, parcă te aştepţi la ceva off-dry, adică nu chiar sec, ci demisec. Dar cum totul e la mişto cu eticheta asta, aşa e şi indicaţia nem száraz. De fapt e de-a dreptul demidulce.

Dar pentru că ambalajul e mai interesant decât vinul, am să mai insist pe marginea lui. Prima întrebare e ce-i cu mâţa (macska, hehe)? Habar n-am, dar ştiu că are treabă cu numele de Dorombor, care e un joc de cuvinte – dorombol însemnând “care toarce”, iar bor însemnând vin, prin urmare, “vin torcător”, aşa cum e tradus pe contraetichetă. Şi mai ciudat e că doromb în maghiară mai înseamnă şi drâmbă, deci mai poate fi înţeles şi ca vin-drâmbă. Psychedelic stuff, I tell you! Continuarea