Şarbă Livia 2016 Crama Gârboiu

Am zis să gătesc ceva cu un vin pe care să-l pot şi bea (de fapt, se spune că să nu pui în mâncare un vin care ţi se pare imposibil de băut), aşa că am ales o sticlă de Şarbă de la Crama Gârboiu. Gama Livia, vreo 16 sau 17 lei într-un magazin specializat.

Regret? Nicidecum. În fapt, vinul livrează ceea ce scrie pe etichetă: „dezvoltă tonuri de lime, grapefruit, caise coapte, petale de trandafir; echilibrat, cu o aciditate vibrantă”. Chiar aşa şi este, e genul de vin care miroase dulce ca să te trezească cu o aciditate fresh. Chiar foarte mare dacă mă gândesc la gusturile populare. Ar merge liniştit şi lângă o scrumbie (CC: George Mitea, Ciprian Hareţ).

No, nu-i bai, dară, s-avem vinuri măcar atât de faine la preţul ăsta! Şi apropo, postgustul e destul de remanent, cu tuşe migdalate. Cam old world pentru o cramă aşa tânără. Noroc!

84 de puncte. Poate exagerez, da’ cine-a zis că punctarea nu e bogus? Mă simt bine.

Publicitate

Fetească Albă & Sauvignon Blanc Viile Metamorfosis 2015

Avem aci un cupaj din Fetească Albă 60% şi Sauvignon Blanc 40%. DOC-CMD Dealu Mare. 13% alcool. 2015. Nu l-aş fi luat dacă nu era de la Viile Metamorfosis, un producător relativ mic care face vinuri cu caracter.

Acuma să vedem ce caracter poate avea un vin alb la 25 de lei din Dealu Mare…

Şi, o, are!

Aromele sunt deosebit de curate şi intense, cu note proaspete de măr verde, pere busuioace, citrice, piatră de râu şi ceva verde, vegetal, ca planta de busuioc.

Domnul de Rouă în Roşu 2014 – Avincis

Domnul de Rouă în Roşu de la Avincis e un vin entry level de la Avincis – 23 de lei luat dintr-un magazin de specialitate. Am luat o sticlă ca să-l aprofundez, asta după ce am avut ocazia să-l gust la un festival. Vinul e intrigant atât datorită stilului sobru (neobişnuit în gama lui de preţ), cât şi a cupajului oarecum inedit: Cabernet Sauvignon 50%, Merlot 35%, Pinot Noir 15%.

Culoarea e de un roşu perfect, foarte închis. Iniţial nu miroase decât a… vin. Necesită aerare serioasă ca să ne spună ceva. Eu am turnat un păhărel şi l-am lăsat aşa deschis câteva ore. Chiar şi după aerare, vinul este reţinut în exprimare, cu un caracter vinuos în prim plan, căruia i se alătură fructele negre de pădure (afine, mure), vişine în alcool, precum şi nişte impresii de fructe uscate şi fum. Nu cred să fi fost baricat. Structura lui e una solidă, ca să nu zic dură, cu aciditate măricică şi tanini destul de arţăgoşi. Dacă trece de 16-17 grade începe să apară şi o senzaţie dulceagă care-l echilibrează.

În ansamblu, când iei totul în calcul – miros, textură, arome – vinul e proaspăt, suculent, fructat (cu o intensitate temperată a aromelor) şi acrişor, însă taninii tari îţi spun că nu e un suculeţ.

Pe site, cei din Drăgăşani ne recomandă să-l bem tânăr, dar eu tare aş vrea să-l văd peste 1-2 ani, păstrat corespunzător. E prea tânăr, prea dur, chiar şi pentru palatinul meu, obişnuit cu tot felul de acrituri şi Caberneturi proaspăt fermentate.

83p acum. Mă aştept să crească frumos, să se tempereze cu un pic de învechire.

Pentru cei care-l vor acum – aruncaţi-l în decantor fără milă pentru măcar o oră.

Rhein Riesling Domeniile Boieru 2014 DOC Aiud-Ciumbrud

OK, probabil că ştiţi cu toţii gama asta de la Domeniile Boieru (DOC Aiud-Ciumbrud), aşa că nu mă stresez să le prezint ca pe o noutate. Ba chiar am şterpelit o poză faină de la Bogdan, doar că ce am băut eu şi vreau să vă prezin aici este un Rhein Riesling din 2014. Apropo, aici puteţi vedea impresiile lui Bogdan de la o degustare din 2014 a vinurilor Domeniilor Boieru ţinută la Enoteca Millesime. Rieslingul de Rin nu e acolo. Şi orişicum, nu varianta 2014.

Dar destule link-uri, destul context, hai să vedem ce avem în sticlă:

Văz: auriu pal, cu umbre verzui.

Nas: dulceag-verde, de fructe albe semicoapte, ierbal & de rădăcinoase şi pâmânt, lămâie. Uşor mineral.

Gust: atac dulceag, cu finish sec, acid şi amărui. Postgust mediu. Aciditatea e destul de sus.

Aromă: mere verzi, limetă, pomelo, agrişe, pere verzi, ceva ierbos, savuros. Rămâi cu o senzaţie reîmprospătantă.

Vin oarecum dur, îndulcit de o senzaţie dulceagă care nu ştiu dacă vine, de la zahăr rezidual sau de altundeva. Nu ştiu cât de tipic, dar l-aş învechi.

Alcool 12,6%. 19 lei. 82p.

Pauwel Kwak Beer

This beer is from a friend from the Netherlands, and that’s why I’m writing this wanna be review in English.

Pauwel Kwak is a strong Belgian ale produced by Brouwerij Bosteels, a brewery founded in 1791 that is still owned and operated by the same family, now its seventh generation.

Aspect: Dark amber colour, slightly reddish, immense head.

Nose & aroma: toffee, caramelized grains, yeast, overripe banana and bitter herbs.

Taste/mouthfeel: balanced, lightly carbonated, a bit spicy, long bitter sweet finish

The 8.4% alcohol level is barely present. Quite fresh actually, considering its alcohol level and sweetness.

Note its cool as hell glass and stand!

P.S. I wonder if you can find it in Auchan Romania 🙂

Moscatel Valencia Velada D.O. 2014

Fac un efort să-mi depăşesc lenea şi lipsa de motivaţie pe care o simt în ultima vreme în privinţa scrierii de review-uri despre vinuri pentru a vă prezenta un vin al cărui singur merit e acela că e ceva complet nou pentru mine… şi care totuşi e mai mult decât băubil.

E primul Moscatel pe care-l beau, chit că e unul ieftin, la fabuloasa sumă de 10 lei. Lidl. Un parfum intens, mai degrabă de vin dulce învechit, cu note florale (caprifoi şi alte dulcegării), miere, compot de pere busuioace, coajă de lămâie, nucă, o ţâră de mineralitate – you know the drill. Se bea rece, frapat, dar şi aşa e puţin prea dulce pentru gustul meu (ok, e demisec, dar aciditatea e şi ea cam mică). Uşor pe palat, o zvâcnire dulceagă şi un final scurt. Uşor astringent. Arome florale îmbătătoare.

81p. Eu cred că merită. Femeile ar fi înnebunite. De băut pe terasă, cu un strop de lămâie (n-am spus asta!).

Fetească Neagră Castel Stârmina 2013 – Vinarte

Or fi vinurile româneşti scumpe, dar eu tot sunt de părere că în puţine ţări vestice poţi bea vinuri la 4.5 euro, şi dacă poţi, ele ajung la alt preţ aici. Da, avem o grămadă de vinuri poziţionate ca fiind premium prin preţ, şi multe dintre ele sunt şi de calitate. Mai sunt cele medii, între 25-40 de lei, iar între 15 şi 25 de lei poţi găsi o grămadă de surprize, în special dacă ai deja câţiva producători preferaţi. Eu automat mă gândesc la un Avereşti, un Balla Géza (ok, fie, gamele lui entry level sunt pe la 22-27, depinde), Budureasca, Recaş not so much lately, şi iata, din nou, Vinarte.

Se poate bea vin bun – fie el şi obişnuit, de consum curent într-o seară ambiguă de marţi – şi ieftin în România.

Floare de Lună 2013 – Fetească Albă baricată de la Halewood

Sunt sigur că am citit review-uri pozitive despre acest vin anul trecut. Dar timpul trece şi vinul se schimbă încontinuu. Dar înainte de a examina proba, nişte detalii interesante menite să vă crească curiozitatea. Aşadar, e o Fetească Albă baricată maturată În butoaie noi de acacia, cu DOC Sebeş-Apold.

Interesant, nu?

Dar să vedem vinul acum. Culoare tipică pentru un vin maturat în baric – gălbui-alămiu cu inflexiuni verzui. Nasul aduce melanjul tipic de arome pentru astfel de vin: citrice amestecate cu sâmburi de măr, vanilie, nucă şi miere zaharisită. Gustul vine intens, cu o aciditate bună, dar aplanată, o dulceaţă de vin uşor maturat şi un post mediu intens.

Nu insist prea tare pe arome, cred că v-aţi făcut o idee.

Maturarea la sticlă i-a prins bine şi probabil că o mai ţine 1-2 ani. Îmi aduce aminte de un late harvest de Tokaj, chit că vinul e perfect sec. Mie mi-a plăcut cel mai tare pe la 12-14 grade. 85p, 25-30 de lei.

Sauvignon Blanc Cotul Dunării 2013 – InterVitt

N-am urmărit îndeaproape tot ce se întâmplă în oeno-blogosfera românească, dar de vinurile acestui producător nu ştiu să fi citit ceva. Am mai băut un Cabernet Sauvignon decent de la ei acum ceva timp, dar nu am luat notiţe atunci, aşa că… trebuie reîncercat!

De data asta am să vă vorbesc de Sauvignonul lor. De ce am ales pe vremea asta spurcată un vin alb? Oboseala. Şi curiozitatea. Şi doar 12,5% alcool. Să-l disecăm, aşa, „high-level”:

Culoare pală, gălbui-verzui. Miros de mere verzi, piersici şi citrice (tot tacâmul, de la lămâie la pomelo) şi o tragică notă minerală. Ba poate şi nişte fagure de miere. Dulce, sărat, acrişor. Nice! În gură se simte proaspăt, cu un corp mediu potrivit, cu senzaţii amestecate – dulci, acrişoare, sărate – şi un final mediu+ extrem de fresh şi mineral-vegetal.

Sauvignon Blanc Château Pietro – Domeniile Franco-Române

Image credits: Ciprian Hareţ

După o zi de-aia corporatistă, cu stat peste program, pizza mâncată deasupra tastaturii şi Skype call-uri în ceas de seară, simţeam nevoia să sorb ceva uşor. Neapărat un alb. Fresh, sau în orice caz foarte băubil.

Mi-am adus aminte că am în dulap un Sauvignon Blanc ieftin în legătură cu care relatările lui Ciprian şi George m-au făcut tare curios. Aşadar, un Sauvignon Blanc la 12 lei, sec, produs în Dealu Mare de Domeniile Franco-Române.

Ce am găsit în sticlă? Lucruri oarecum neaşteptate, dar bune. Culoarea e regulamentară, pală, cu inflexiuni ca de alamă, însă nasul şi gustul e neaşteptat de copt şi de onctuos.