Impresii de la Vinvest 2014 – partea a II-a

A doua parte a cronicii târgului Vinvest Timişoara 2014 vine târziu, dar fiind un post rezervat mai mult unor păreri critice la adresa organizării târgului, cu siguranţă poate fi util pentru ediţia următoare – dacă vreun organizator îl va citi, desigur.

Dar voi începe prin a trece în revistă expozanţii care nu au „încăput” în primul articol.

Astfel, am făcut un scurt popas pe la Budureasca. Din păcate standul lor a fost destul de nepregătit, cu prea puţine vinuri la degustare şi prea calde (mă rog, problema e mai mult la organizare decât la cramă). Am văzut doar vinul Origini Oro Manisa 2012 cu gândul că voi reveni pentru a mai vedea ceva, însă ulterior am ajuns prea târziu. Vinul degustat s-a prezentat foarte bine, fiind un cupaj curios – Tămâioasă Românească + Chardonnay – foarte aromat şi corpolent. Sper ca cu altă ocazie să văd mai multe vinuri noi din portofoliul acestui producător.

La scurt timp am zburat spre standul unui importator de vinuri italieneşti, ImexWines. O surpriză plăcută, cu multe vinuri interesante la preţuri accesibile. Mi-a plăcut mult prosecco-ul Rive di Colbertaldo Brut 2012 din regiunea Valdobbiadene, Pinot Rosa de la Cantine Maschio (un rose frizzante din Pinot Noir şi Pinot Blanc), un Cabernet Sauvignon Gădum de la Soraighe (foarte tipic), un Rosso Veronese Ireos, tot de la Soraighe (un blend complicat din Corvina, Rondinella, Molinara, Cabernet Sauvignon, Pinot Nero cu un nas fantastic şi o concentraţie extraordinară a fructului la doar 30 de lei). Una peste alta, o impresie bună de la un jucător nou pe piaţa importatorilor.

De la standul ImexWines

De la standul ImexWines

Încă una de la ImexWines

Nu puteam să nu trec pe la standul Domeniilor Anastasia, unde am găsit aceleaşi vinuri serioase, făcute într-un stil mai puţin comercial. Şi când spun aceleaşi, nu sunt departe de adevăr, deoarece din 5 vinuri produse de această mică cramă din Dealu Mare, pe 3 le mai văzusem. Fiind o zonă „de roşii”, nu e de mirare că roşiile mi-au plăcut cel mai mult – un Merlot din 2009 şi un Cabernet Sauvignon din 2011 – ambele foarte interesante, old world, colţuroase, dar care se deschid dacă ai răbdare.

În imagine se văd Cabernetul şi Merlotul de la Domeniile Anastasia

În imagine se văd Cabernetul şi Merlotul de la Domeniile Anastasia

Am trecut şi pe la standul 1000 de chipuri, unde ar fi fost bine să merg mai din timp, pentru că am avut ocazia să gust nişte vinuri italiene faine, dar şi un Rose georgian din Saperavi.

Nici la Crama Borha nu fu rău – dimpotrivă, am văzut de la vinuri light şi foarte proaspete, precum e un Verdejo, la vinuri din Tempranillo cu 14 luni de baric în spate.

De la standul Cramei Borha

De la standul Cramei Borha

On the bad side – vinurile Domeniilor Sara sunt o glumă nesărată. Probleme mari de igienă în cramă, presupun, însă ei insistau că aşa trebuie să fie un vin natural. Deocamdată nu ar avea ce să caute nici la un târg de talie medie ca Vinvest. Nici Sâmbureştiul nu m-a convins că are ce arăta. De fapt Sauvignon Blanc-ul Sâmburel de Olt şi Chardonnay-ul Domeniile Sâmbureşti mi s-au părut de nebăut. Chardonnay Valvis 2010 în schimb a fost mult mai ok decât precedentele – cine ştie? poate aş fi avut mai multe lucruri bune de spus dacă agentul lor de vânzări nu insista minute în şir în faţa celorlalţi vizitatori cât de minunat şi tipic e Chardonnay-ul ăla rău amintit mai sus. Poate ar fi avut timp să-mi mai toarne un Valvis…

Şi acum, să trec la minusurile târgului, care sunt din vina organizatorilor sau nu:

Pahare. Oamenii nu au primit pahare la intrare. Dacă la ediţiile precedente vizitatorii primeau un pahar mic, grosolan şi ieftin, anul acesta nu au mai primit nimic. Bineînţeles că cramele habar n-aveau de treaba asta, şi nu s-au pregătit cu suficiente pahare… Oare cum de am avut inspiraţia să-mi duc pahar cu mine?

Preţ. Decât să dau 10 lei pe intrare şi să nu am pahar de calitate şi să întâlnesc tot felul de dubioşi înăuntru („un roşu demidulce, ai?”), prefer să plătesc mai mult, dar condiţiile să fie altele. De fapt, multă lume cred că a intrat moka, fără să fie întrebată de sănătate.

Gheaţă. Cramele se plângeau pe bună dreptate că nu au suficientă gheaţă. Mult vin alb la temperatura camerei…

Duminică, zi scurtă. Deşi programul specifica că târgul se închide la 15:30, încă de pe la ora 14:00 multe crame îşi făceau bagajele. Destul de dezamăgitor pentru cei care au lăsat anumite crame pe duminică.

Promovare slabă şi ineficientă. Timişoara e un oraş studenţesc – oare nu ar fi interesant ca stundeţii să fie informaţi (cel puţin cei de la anumite facultăţi precum turism, alimentaţie publică, filologie etc.), că şi aşa ne plângem că tinerii nu prea consumă vin.

Meniu cu mici şi cărnaţi la grătar. Eu sunt mare amator de mici şi de grătăreli în general, dar nu-mi place să simt fumul lor acolo unde degust vinuri. Nu ştiu exact ce legătură au micii şi berea din afara pavilionului, dar la fiecare ediţie sunt acolo. Parcă lângă un vin ar merge ceva mai elevat, nu?

Festival internaţional cu crame din România şi câţiva importatori. Dată fiind poziţia geografică a Timişoarei, ar fi excelent să fie prezente crame din Ungaria şi Serbia (teoretic era şi cineva din Serbia, practic, standul era părăsit atunci când am vrut să-i vizitez).

Cred că dacă lucrurile astea ar fi corectate – şi nu e aşa greu! – reputaţia Vinvest ar creşte. De fapt, reputaţia acestui târg e în continuă scădere, iar absenţi notabili precum Recaş şi Wine Princess nu fac decât să arate acest fapt!

Faceţi ceva şi deveniţi cel mai tare festival din zonă, că potenţial există!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s