Floare de Lună 2013 – Fetească Albă baricată de la Halewood

Floarea_de_Luna_FA_Poza_Site_TWO_1024x1024Sunt sigur că am citit review-uri pozitive despre acest vin anul trecut. Dar timpul trece şi vinul se schimbă încontinuu. Dar înainte de a examina proba, nişte detalii interesante menite să vă crească curiozitatea. Aşadar, e o Fetească Albă baricată maturată În butoaie noi de acacia, cu DOC Sebeş-Apold.

Interesant, nu?

Dar să vedem vinul acum. Culoare tipică pentru un vin maturat în baric – gălbui-alămiu cu inflexiuni verzui. Nasul aduce melanjul tipic de arome pentru astfel de vin: citrice amestecate cu sâmburi de măr, vanilie, nucă şi miere zaharisită. Gustul vine intens, cu o aciditate bună, dar aplanată, o dulceaţă de vin uşor maturat şi un post mediu intens.

Nu insist prea tare pe arome, cred că v-aţi făcut o idee.

Maturarea la sticlă i-a prins bine şi probabil că o mai ţine 1-2 ani. Îmi aduce aminte de un late harvest de Tokaj, chit că vinul e perfect sec. Mie mi-a plăcut cel mai tare pe la 12-14 grade. 85p, 25-30 de lei.

Fetească Albă 2013 Prahova Valley Reserve – Halewood

Joi seara. Oboseală. O săptămână grea stă să se încheie şi nu mai am răbdare să vină weekendul. O sticlă de vin. Ce să fie? Supermarketul din zonă. Un vin obişnuit, de consum curent. Pe ce-mi pică ochii? Pe o Fetească Albă din 2013 de la Cramele Halewood, gama Prahova Valley Reserve (oh, doamne).

Un vin cu IG Terasele Dunării, demisec, de 12.5% alcool.

Un miros ciudat de intens, fructat floral, cu note clare de piersici româneşti, miere zaharisită, flori albe, prune galbene, gutui din compot, flori de busuioc uscate. Ciudat, nu?

Culoarea ne poate explica ce e cu aromele astea intense: e galbenă cu inflexiuni aurii, ceea ce indică nu o oxidare, că nu e nici vorbă de aşa ceva, ci o macerare mai lungă pe pieliţe – mai lungă în sensul că nu 2 ore, ci 8 ore să zicem. Acuma aflu de pe site-ul producătorului că vinul a fost macerat timp de 8-10 zile. WTF? În orice caz, nu merge băut de la frigider, ci pe la vreo 10 grade.

Gust destul de solid, care începe echilibrat şi uşor apos ca în a doua parte a evoluţiei să prindă muşchi pe fondul unor senzaţii dulci-amărui ca de miere polifloră cu gutuie proaspete şi din compot. Posgust mediu-scurt. Da, e demisec, şi e demisec pe bune, simţi mierea. Dar în acelaşi timp, se termină mereu sec şi mai vrei o gură. Aciditatea e mai jos decât îmi place, dar noroc cu gustul migdalat de la final.

Astringenţa uşoară de pe final susţine ideea mea că mustul a stat pe cojbiţe un timp mai îndelungat, o practică neobişnuită pentru soiurile albe neutrale, cum este Feteasca Albă. Maceraţia peliculară îndelungată în cazul strugurilor de vin alb se face de obicei în cazul soiurilor aromatice – Tămâioasă, Muscat, Traminer, Riesling de Rin etc. – pentru a scoate aromele din pieliţe. Mai sunt şi excepţii – Pinot Gris-ul dacă este macerat pentru 1-2 zile dă un vin rose, nu alb…

Revenind, 83p pentru originalitate. Foarte ciudat şi băubil în acelaşi timp, chit că prefer vinurile mai fresh, chiar verzi. Dar oricum, 83 de puncte la 15 lei? Eu zic că mere lângă o tartă de mere sau singur într-o seară de joi.